Starea de izolare în pandemie, de la efecte la așteptări. Dialog cu Prof. Univ. Dr. David Daniel

Perioada prin care trecem nu este una care generează doar o criză a sistemelor medicale sau a celor financiare, ci și posibil o criză a identității. Starea de izolare în care ne-a aruncat pandemia de coronavirus vine și ea cu dileme și o serie de necunoscute în privința atât a repercusiunilor curente, a reacțiilor oamenilor în situațiile limită, dar și în privința șocului revenirii la o stare de normalitate post-coronavirus, în orice formă ar fi ea. Am stat de vorbă cu psihologul David Daniel, recent ales rector al Universității Babeș Bolyai, și am încercat să radiografiem câteva aspecte legate de efectele și așteptările acestei stări de izolare.

Rareș Iordache: Pandemia curentă ne ipostaziază în starea de izolare, o stare, am putea spune, atipică ființei umane. Suntem, dincolo de multe altele, ființe sociale. De puțin timp, lumea s-a oprit în loc, iar oamenii s-au văzut nevoiți să se însingureze în perimetrul locuinței, cu distanțare socială maximă. Ce repercusiuni asupra psihicului poate avea această izolare pe termen lung? 

RDD: Da, relațiile sociale sunt fundamentale pentru specia noastră, noi având chiar o predispoziție genetică spre ele. Spre exemplu, printre altele, suportul social este un antidot puternic și generalizat la stres. Dar în lumea modernă, cu tehnologia disponibilă, izolarea fizică nu trebuie însă să anuleze relațiile sociale și nu trebuie să devină și izolare socială. Este drept că generațiile mai vârstnice s-ar putea să nu poată gândi ușor relațiile sociale fără proximitate fizică, dar nici pentru ele acest lucru nu este imposibil. Trebui doar să fim motivați și creativi, iar, dacă nu ne descurcăm, să ne uităm la alții care au reușit și/sau să cerem ajutor de la psihologi. Cu creativitatea adecvată, poate chiar reușim să stimulăm interacțiunile sociale față de perioada pre-criză (ex. când unii, în vârtejul activităților cotidiene, nu aveau timp să socializeze cu părinții, familia, prietenii, etc.).

RI: Cum funcționează mintea într-o situație limită?  

RDD: În primul rând, trebuie înțeles clar faptul că nu evenimentul de viață ne determină răspunsurile psihologice (emoționale/ comportamentale), ci modul în care noi ne raportăm la el (factorul cognitiv); așadar, alegerea modului în care ne raportăm cognitiv este la îndemâna noastră, iar acest lucru dă o forță foarte mare speciei  noastre în a ne autocontrola răspunsurile psihologice. Într-o situație de pericol, răspunsurile de bază, fundamentate de prelucrări adesea inconștiente de informație, unele cu substrat genetic puternic, țin de luptă cu pericolul sau de evitare a pericolului (fight/freeze/flight). Reacția aleasă ține de tipul de pericol și/sau de experiența de viață a fiecăruia dintre noi, reflectată, așa cum am spus, de modul în care ne raportăm cognitiv (conștient sau inconștient) la situație. Unii maximizează pericolul prin stil catastrofic de gândire, ceea ce duce la panică/anxietate, care nu ne ajută să confruntăm eficient pericolul și care, dacă pericolul este de durată, ne ancorează în emoționalitate negativă, indiferent de ce altceva se mai întâmplă în jurul nostru (ex. nu ne putem bucura de o realizare nouă a copilului). Alții sunt detașați, rămânând calmi/relaxați, dar calmul nu este eficient în fața pericolului, deoarece ne submotivează, neajungând astfel la optimul motivațional în confruntarea cu pericolul. Atitudinea rațională este evaluarea nuanțată a negativului, ceea ce generează îngrijorare; îngrijorarea ne motivează eficient pentru confruntarea pericolului, fără a ne bloca, și, dacă pericolul este de durată, permite apariția unor emoții pozitive în asociere cu alte aspecte ale vieții, ceea ce generează o calitate crescută a vieții, chiar dacă suntem în fața unor pericole.

R.I.:Vor exista izolare, confuzie, durere, suferință și pierdere, dar o astfel de stare poate provoca, de asemenea, o auto-reflecție penetrantă onestă, ascultare profundă, schimbare existențială și transformare socială.”, spune Paul Stoller într-un interviu pentru scena9.ro. Credeți că perioada aceasta va reprezenta un moment de răgaz în care oamenii își vor putea privi chipurile în oglindă și vor cugeta: Ne vom cunoaște pe noi înșine pentru prima dată?

RDD: Depinde de cum reacționăm, iar asta depinde de cum ne raportăm cognitiv la situațiile de viață! Daca ne raportăm rațional (ex. gândire flexibilă, non-catastrofică, cu toleranță la frustrare și evaluări nuanțate), vom dezvolta emoții negative, dar funcționale/sănătoase (ex. îngrijorare, dar nu panică; tristețe, dar nu depresie; nemulțumire, dar nu furie/agresivitate; regrete, dar nu vinovăție clinică etc.). Dacă ne raportăm irațional (ex. gândire rigidă, catastrofică, cu intoleranță la frustrare și evaluări globale bazate pe generalizare excesivă), vom dezvolta emoții negative disfuncționale/nesănătoase (ex. panică/anxietate, deprimare, furie/agresivitate, vinovăție clinică etc.). Dacă suntem detașați, vom dezvolta emoții pozitive disfuncționale/nesănătoase, în baza unor iluzii pozitive/optimism irațional; așa cum am spus mai spus, emoțiile sunt disfuncționale deoarece nu ne motivează adecvat pentru a confrunta situația pericol prin care trecem.

R.I: Singuri, închiși cu noi înșine. Avem opțiunea de a comunica doar prin conectare, virtual. Totuși, acest lucru vine într-un context de criză, dar și în unul în care utilizarea mijloacelor de conectare devenise un exces. Cum vor putea oamenii împăca această stare de conectare…excesivă care ne cam așteaptă? 

RDD: Tehnologia în sine nu este bună sau rea, ci devine astfel în funcție de cum o utilizăm. Eu nu am considerat tehnologia în exces, ci, dimpotrivă, o schimbare inevitabilă și bună de paradigmă în funcționarea civilizației noastre.  Spre exemplu, recent studiile riguroase de specialitate au arătat că toate temerile noastre de până acum legate de expunerea la tehnologie a copiilor (dar și a adulților) sunt adesea iraționale. Iar acum se vede clar acest lucru: o folosim mult mai des și intens ca înainte de criză și totuși nu ne-am prăbușit ca oameni și ca civilizație! Trebuie însă totuși să vedem măsura, de aceea utilizarea tehnologiei în această perioadă nu trebuie să devină scop în sine, ci un mijloc de a ne menține și extinde umanitatea!

R.I.: Care va fi șocul revenirii la un normal care ne așteaptă post-pandemie? Cum ne vom putea reobișnui cu ce va fi după era coronavirus?

RDD: Și aici, să nu catastrofăm. Unii au început să se plângă din prima zi de izolare, ceea ce arată vulnerabilitate personală, nu o problemă cu situația. Dar, dacă se va prelungi câteva luni, atunci s-ar putea să apară nevoia de schimbări psihocomportamentale majore; iar schimbarea rutinei de viață nu se face ușor, de aceea, în acest sens am propus un Ghid de adaptare la criza prin care trecem. Revenind la întrebare, unele lucruri vor fi ca înainte, altele se vor schimba în bine. Orice criză aduce și oportunități, de aceea este bine să fim optimiști la modul rațional, căutând în incertitudini – fără să ignorăm negativul, dar și fără să-l maximizăm – nu doar pericole, ci și oportunități! Spre exemplu, în mediul academic, cadrele didactice vor învăța că plecarea la o conferință în timpul anului nu trebuie neapărat să însemne amânarea și recuperarea cursurilor, ci susținerea lor online. În fine, paradigma digitalizării țării a căpătat un avânt care va schimba în bine tot ce a fost înainte sub acest aspect.

Prof. Univ. Dr. David Daniel este unul dintre cei mai cunoscuţi oameni de ştiinţă din România. Este profesor „Aaron T. Beck” de psihologie clinică şi psihoterapie (ştiinţe cognitive clinice) la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca (UBB), directorul fondator al Departamentului de Psihologie Clinică şi Psihoterapie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, preşedinte al International Institute for the Advanced Studies of Psychotherapy and Applied Mental Health, al Colegiului Psihologilor din România, filiala Cluj (2005-2012) şi al Asociaţiei de Psihoterapii Cognitive şi Comportamentale din România (2000-2012). Prof. Univ. Dr. David Daniel a fost desemnat în funcția de rector al Universității Babeș-Bolyai.

Sursa foto

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Social profiles
%d bloggers like this: